tot legat de licenta si de un post al logicului de aici (pare reclama dar de fapt e anti-reclama ) mi-am dat seama ca orasul asta nu e facut sa umbli pe tocuri ascutite prin el… deci m-am dus eu la licenta imbracata elegant si cu calcaiele inaltate de la pamant nu cu mult, dar oricum mai mult decat in restul timpului si am constatat brusc, de cum am iesit din casa, cat de distruse sunt trotuarele in minunata capitala si cum nu-mi dadeam seama de asta in toate celelalte incaltari comode pe care le port… gropi, denivelari de toate felurile, nisip, pietris, bolovani, pietricele, trotuare in panta, pavaj din ala idiot de mi-a ramas tocul intre doua pietre si cireasa de pe tort in anotimpul asta : bitumul care se inmoaie de la caldura si in care mi-a ramas din nou tocul infipt…

deci cui mai sugereaza in vreun fel ca femeile ar trebui sa umble cat mai des cocotate pe tocuri pentru ca asta e rolul lor in viata si doar asa sunt atragatoare le sugerez sa incerce odata experienta… va fi de neuitat talk about platfus…

mi-a placut ca am reusit sa nu simt prea mult faptul ca era foarte multa lume, in sensul ca nu a fost imbulzeala nici macar la iesire, nici cozi la toaleta, nici la bere, nici la schimbat bani in jetoane. apropo, imi explica si mie cineva de ce este mai bine/util sa schimbi mai intai banii in jetoane si apoi sa te duci sa dai jetoanele celor care te servesc cu ce vrei? adica daca ar fi fost automate de bauturi/mancare as fi inteles, dar asa ma depaseste…
mi-a mai placut ca nu am simtit prea mult faptul ca era cald si nici distanta dintre scene nu a parut ingrozitor de mare ci doar mare…
NU mi-a placut ca prima bere pe care am baut-o era calda si rasuflata si NU mi-a placut ca nu ti-o dadeau decat in pahare de 300 ml…

in ordinea in care am vazut ce am vazut ieri, avem:

The Moood – da, cu trei o-uri sau oua, cum vrei sa le zici. Zau, care e faza cu numele asta? “the mood” cu doar doi o era ocupat si dintr-o lipsa acuta de inspiratie s-au gandit sa mai puna unul? Bun, deci bila neagra pentru numele stupid. Mai mult nici nu stiu ce sa spun despre ei, o trupa de “indie” romanesc care suna inca mai rau decat nicicum… oricum mult prea insignifianti pentru o scena asa mare la un festival cu pretentii…

Deluka – destul de misto, nu stiam decat o melodie de-a lor si m-au facut chiar sa ma ridic de pe jos de unde stateam si sa incep sa ma bâţâi, ceea ce inseamna ceva.

Manic Street Preachers – ce-i cu machiajul ala pe chitaristul dintr-o trupa de indie lălăit? Per ansamblu au fost ok, dar asta nu inseamna decat ca bausem mult, pentru ca mie nu-mi plac in mod normal. Deci da, dupa multe beri au fost acceptabili. O bila neagra pentru Your love alone is not enough pe care au cantat-o fara Nina Persson si o alta bila neagra, de fapt ce bila, un bolovan negru pentru coverul dupa Nirvana la Pennyroyal Tea. Sacrilegiu…

Nouvelle Vague – mi-a parut rau ca n-am putut sa vad tot concertul pentru ca se suprapunea cu Kaiser Chiefs. Asa am prins doar primele doua melodii, suficient cat sa simt ca sonorizarea era cam proasta si suficient ca sa aud masculii din public facand ca niste animale doar pentru ca solistele de la Nouvelle Vague sunt tinere si frumoase…

Kaiser Chiefs – au cantat bestial si au facut sa merite ca am renuntat la Nouvelle Vague pentru ei. Au cantat multe dintre melodiile pe care le stiam eu, deci am cantat si am dansat cat m-au tinut picioarele. Nu m-am mai simtit demult asa bine la un concert, cred ca de cand au cantat Amorphis la Sibiu acum 2 ani…

so can i, can i?

In sectorul 3 am aflat ca “Giugula iti scade factura”. La ce, la telefon?

Partea buna cu alegerile astea e ca mai aflu si eu in ce sector sunt diverse locuri.

Ce-am primit eu remarcabil:

– promisiunile lui oprescu (nu vad de ce ar merita sa ii scriu numele cu litera mare) pe un fluturas care aduce cu o reclama la tigari si cu sloganul foarte inspirat ales “schimba orasul, intoarce foaia“. Yeah, good idea, i might just do that. Poate chiar as schimba mahalaua asta cu un oras, desi stiu ca nu la subtilitatea asta s-a gandit. Ce m-a distrat cel mai tare din promisiunile de pe partea cealalta a foii a fost ideea de a face “statie de transport in comun situata la cel mult 500 de metri de locuinta fiecaruia“. Nu zau. Si mai ce? găini zburatoare in loc de autobuze?

– mutra candidatului la primaria sectorului 4, pe numele său adevarat sau de scenă (politică) Gâf-Deac. Da, cu liniuţă. De la PNG.

– un tricou de la PD-L, portocaliu ca toti dracii si cu o eticheta lipita pe spate cu sigla PD-L-ului. Ar arata foarte bine ca preş sau ca cârpă de şters pe jos.

– de la cozmin guşă un CD care nu m-am prins ce contine dar nici nu m-am obosit prea mult. De autoplay n-ati auzit, nu? E greu cu tehnica moderna. Si un fluturas cu mutra lui si a lui Mutu zambind cu gura pana la urechi ca intr-o reclama la pasta de dinti. Da, pai sa-i spui lu’ mutu sa te voteze, nu mie.

Si totusi… eu cu cine votez?…

My Blueberry Nights – un titlu si mai promitator, distributia mai putin promitatoare… adica totusi, actori americani? Nu mi-a placut nu stiu cat per total, e cam plictisitor si divagheaza foarte mult de la ideea principala, dar mi-a placut cum sunt filmate scenele din cafenea, si de fapt mi-au placut scenele in care apar protagonistii, e ceva chimie intre ei. Si muzica, bineinteles. Si mi-a facut o pofta nebuna de placinta cu afine si inghetata de vanilie.

In the Mood for Love – superb. Cu cat ma gandesc mai mult la el cu atat imi place mai mult. Mai ales acum.

Sympathy for Mr. Vengeance - mai ciudatel de felul lui, probabil pentru ca chiar e facut de un asiatic (Chan-wook Park), despre mai multe razbunari inlantuite. E interesant ca are foarte putin dialog.
Mai exista si Sympathy for Lady Vengeance, dar pe asta nu l-am vazut inca, il pastrez pentru data viitoare cand o sa visez la o razbunare. Am vazut filmele astea toate intr-o zi candva prin iarna, cand eram intr-o dispozitie foarte sangeroasa (dupa o poveste cu un om de zapada, pentru cine stie)…