Mult timp de cand nu am mai scris...

Au trecut si Rolling Stones la care imi luasem bilete cu 3 luni inainte si al caror turneu A Bigger Bang se pare (din zvonuri) ca a fost ultimul din existenta lor, a trecut si Stufstockul pe care il asteptam inca de la sfarsitul celui de anul trecut...

Despre concertul RS au scris altii cam tot ce era de spus, s-a laudat, s-a criticat, parerile au fost ca de obicei impartite. Despre Stuf’... eu una nu prea pot sa ii dau mai mult decat un ‘ok’, dar nu stiu cat de obiectiva e parerea mea. De cand ma duc pe la concerte si festivaluri nu am mai fost niciodata atat de out of spirit ca acum. Poate ca festivalul a fost super tare (ca tot e la moda expresia), poate chiar a ‘rulat’, dar eu nu prea am avut chef de el. Detalii despre trupele care au fost gasiti pe siteul oficial asta de aici. Ceea ce urmeaza e parerea mea proprie.

Seara 1: Last Hope din Bulgaria, Coma, Implant pentru refuz, Altar (de la ultimii 3 am si fugit cat mai repede cu putinta) si mai apoi mirobolantii Cradle of Filth pe mine m-au facut sa-mi doresc sa-mi bag capul in pamant ca strutii sau daca se poate sa ma fac mica si sa intru cu totul undeva sa nu mai aud si sa nu mai simt nimic. Altora le-a placut. M-au facut sa ma simt putin mai bine cei de la Luna Amara, dar doar putin. Am citit la un moment dat mai demult un articol al lui Mircea Toma din B24FUN in care (facand bineinteles aluzie la Stufstockul trecut) constata ca stilul lor s-a imblanzit si ca si-ar fi dorit sa stie ca mai poate conta pe ei “pentru un Fight Club”. Ei bine, dupa concertul de la Stuful asta eu cred ca s-a linistit. S-au integrat perfect in spiritul de Fight Club al serii. Ceea ce n-ar fi in principiu un lucru rau daca melodiile ar mai fi la fel de bune ca cele vechi. Din pacate, si acum voi cita pe cineva de aici pt ca mi-a placut cum a formulat, “incep incet-incet si ei s-o arda aiurea cu cantecele lor in engleza care seamana unul cu altul ca doua picaturi de bere rasuflata.” Perfect spus. Dupa ei am cedat nervos si am ratat Neurotica, Sunshine din Cehia si Survolaj.

Seara 2: Blazzaj au deschis promitator seara pentru mine, E.M.I.L. au continuat-o bine (desi daca nu ar fi fost atata forfota pe langa noi ar fi fost si mai bine), la Timpuri Noi m-am mai relaxat putin, iar apoi englezii de la Toy Dolls chiar au fost misto. Bine, trecem peste mutrele betivo-punkiste din jurul nostru si peste norii de praf si de fum care se ridicau de peste tot si care nu te lasau sa respiri. M-am bucurat sa vad si eu in sfarsit Zdob si Zdub dupa multi ani de cand imi doream sa fac asta si nu m-au dezamagit, chiar au reusit sa incinga si mai tare atmosfera deja incinsa si sa ridice alti nori de praf. Dupa aceea insa Zob nu mi-au mai captat interesul suficient si cum ma lasasera si picioarele am decis sa renunt cu parere de rau la Alternosfera si am plecat.

Seara 3: Am ajuns pe la Gandul Matzei care au fost mai ok decat ma asteptam, apoi Phoenix cu Nicu Covaci incapabil sa scoata si altfel de sunete decat niste haraieli au dat un concert despre care parerile sunt din nou impartite. Nu m-au dezamagit, nu m-au plictisit (desi a fost al 3-lea concert al lor in mai putin de un an) desi... chiar nu ar putea sa renunte macar la un concert in viata lor sa cante Andri Popa (cu cati i s-o fi scriind) ?? La The Dandy Warhols, extrem de prost alesul (parerea mea) cap de afis al festivalului aproape am adormit in primele 45 de minute. Indie fix in stilul care ma plictiseste
cel mai mult. Abia ultimele vreo 3 melodii (incluzand Bohemian Like You) au fost mai interesante si mai pline de viata. Ba nu, ultima nu. Doar ultimele 3 inainte de ultima. Aaaa, si era sa uit de parasuta din componenta trupei care a inceput de vreo 2 ori sa debiteze (in engleza da nu mai tin minte exact citatul) “oooooh si ne-am simtit bine la voi, ooooh si am facut baie in mare, ooooh, naked, oooooh si a fost bine, ooooooohh... si ne puteti gasi pe plaja <undeva, nu mai stiu>... ooooooohhh...”. Kumm am audiat de pe margine, de pe o banca si nu prea mi-a placut noua abordare. Mai ales 1000 de chipuri suna cel mai bine asa cum era la inceput. Urma o trupa de italieni pe nume Klimt 1918 la care nu am mai avut rabdare sa mai stam si am pierdut, tot cu parere de rau, Travka. Si Grimus. Dar Grimus doar cu indiferenta.

Seara 4, seara de jazz, ultima si cea cu cel mai putin chef din partea noastra. Farfarello din Germania, trupa tipului de la Phoenix care canta la vioara au sunat ca Ennio Morricone, numa’ buna sa stai pe izopren sa te uiti la stele cazatoare. Butterflies in my Stomach au fost singurii de la festival a caror muzica nu o stiam dinainte si care m-au impresionat intr-un mod placut. Mircea Baniciu... ca de obicei. Nu te mai uiti la stele dar nici nu te ridici de pe izopren. La Tuba Project iar mi-am dorit sa fiu un strut . Ce nu m-a scos din minti din cauza excesului de saxofon m-a plictisit. Iar la Defunkt se dusese naibii orice urma de entuziasm si chef de muzica asa ca probabil ca au fost ok, lumea se batzaia pe acolo si nici nu avea saxofon in exces asa ca probabil mi-ar fi placut in alte conditii. Asa insa am plecat inainte sa se termine. Mai urmau dupa ei Trigon de la ‘fratii nostri de peste Prut’ si se incheia festivalul.

In ansamblu: lipsa de chef, sonorizare de tot *******, din prima zi (probabil, in prima seara nu prea mi-am dat seama ce e microfonie si ce e... ‘muzica’) pana in ultima, microfonii peste microfonii peste microfonii, concerte unul dupa altul de nu aveai timp sa te duci si tu linistit ca omul de la o scena la alta, ce sa mai zic sa ai timp sa iti iei de baut/mancat, sa mergi unde ai nevoie sau sa stai putin jos sa iti tragi sufletul. Apropo de asta, mult mai putine locuri de stat altfel decat pe jos pe pamant fata de anul trecut cand oricum erau prea putine fata de cate era nevoie. Gaselnita noua, fix in zona cea mai buna a campului un culoar despartit prin garduri pe care sa se plimbe blestemata de camera mobila a tvr-ului sau a cui o fi fost. Ca doar e mai important sa se vada bine la tv decat sa vedem noi bine, cei care suntem acolo si am mai dat si bani pe bilet.

Dintre noile talente care au cantat la Soni am ascultat o parte de EVO (eeeh, amintiri din liceu), Mauser si Vive la Noize. Mai vroiam sa vad The Amsterdams, dar dupa Vive La Noize nu am mai rezistat. Mauser au fost de departe cei mai reusiti si sper sa ii mai vad si altadata pe la festivaluri. Canta cica tot indie, dar de data asta a fost un indie care mi-a placut si mie. Pentru cine e curios: pagina lor.

Despre Vama in general: muuuult prea multa lume si mult mai multa decat la Stuful de anul trecut, preturi de-ti vine sa razi ca sa nu plangi, plaja si campul o imensa scrumiera. Prea multi punkeri sau distrusi de acelasi fel, manelisti in devenire sau undercover, prea multa muzica house (prea multa in sensul de ‘nu deloc’). Cand mai aud expresia “spiritul Vamii” ma bufneste un ras isteric.

P.S.: Nu, asta nu inseamna ca nu au fost si lucruri care mi-au placut,
ca de exemplu seara in care am ajuns in Vama, shaorma mancata pe fuga pe malul marii, berea si dansul de pe plaja de la Stuf alaturi de oameni dragi mie, intalnirea in aceeasi seara cu un prieten drag si fost coleg de grupa ( cu un tricou galben ), intoarcerile noaptea pe camp de la festival la cort, in liniste cu ochii la stele, tufisurile in care ne-am pus cortul, mirosul de “la tara” al curtii prin care treceam de fiecare data cand vroiam sa mergem la chiuveta/toaleta/dus, mersul in acea directie noaptea pe intuneric cu lanterna de la telefon, trecutul printre cearceafurile proaspat spalate si intinse, ultima seara pe camp la festival asi poi pe plaja, mersul pe jos pana in Bulgaria, chiar si omoratul tantarilor dimineata prin aplicarea de bobarnace